luni, 2 aprilie 2012

SARMALUTE DE POST IN FOI DE STEVIE

Cine spune ca postul este saracacios, limitativ si repetitiv, inseamna ca nu are nici un pic de imaginatie!!! Sunt atatea posibilitati de combinatii, ca poti face cate o mancare pe zi, fara sa te repeti, chiar si intr-un post atat de lung, cum este cel al Pastelui.

Necesar: cateva legaturi de stevie proaspata, 1 cana orez, 2 morcovi, 2 cepe mari, 3 catei de usturoi, 3 lg bulion, 1 legatura marar.

Am pus ceapa, tocata marunt la calit in ulei incins. Am adaugat peste cateva minute si morcovul ras marunt, apoi si orezul. Am pus cate putinica apa, doar atunci cand orezul o consuma pe cea dinainte. Cand orezul a fost gata, am tocat o legatura de marar si am adaugat-o in compozitie, pe care mai apoi am lasat-o sa se raceasca. Tot acum am pus si usturoiul pisat bine. Pana s-a racit orezul, am spalat bine frunzele de stevie si le-am taiat cozile. Am pus o craticioara cu apa pe foc si cand aceasta a fiert, am scufundat 2 minute foile de stevie in ea. Le-am scos, le-am scurs bine si m-am apucat de umplut. Pentru ca stevia abia a iesit, frunzele ei sunt inguste, dar am pus cate doua, una langa alta (coada la cap) si le-am umplut mai usor. Oricum iti trebuie ceva rabdare, pana dai gata invartitul de sarmale asa mici!!!
Pentru ca orezul era facut, iar frunza de stevie oparita, am pus sarmalutele un pic la cuptor, intr-o tava unsa cu putin ulei, iar peste ele am turnat cele trei lg de bulion subtiate cu un paharel mic de apa. La cuptor nu au stat mai mult de 20-25 minute.
Observatii: Puneti frunzele cu nervurile in sus, sa ramana pe interiorul sarmalutei. Daca stevia nu este asa tanara, taiati nervura inainte sa opariti frunzele.
Sunt excelente, se stie!!! Usoare si gustoase!

Observatii: Daca va vine pofta de sarmalute din astea, cand nu este post, o lingura de smantana sau de iaurt deasupra este binevenita.
















duminică, 1 aprilie 2012

SALATA DE LEURDA


Va dati voi seama cat de lunga a fost ziua in care bunul Dumnezeu a zis:  "Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!"    ???
Va dati seama cat a muncit, ca sa avem atatea si atatea posibilitati si bunatati?

Leurda este una dintre acestea! Primavara este cea care ne-o ofera pe tava! N-o ratati!!!
In afara faptului ca este foarte gustoasa, are calitati peste calitati, de cateva ori mai puternice decat usturoiul, a carui surioara se pare, ca este. Cunoscuta de 3000 de ani, este o planta care tine cu casa, adica nu s-a lasat dusa pe alte continente, fiind regasita doar in Europa noastra. O cura de 3 saptamani, cu doua portii de salata de leurda pe zi, detoxifica organismul, curata sangele (nu scoate petele! J)  si scade nebunaticul colesterol negativ.

Necesar: cateva legaturi de leurda, 5-6 buc. arbagic, cateva ridichi, 1 castravete lung, ulei si otet.

Am spalat bine leurda, i-am taiat cozile, apoi am taiat-o fasii de 2-3 cm. Am taiat feliute castravetii, ridichiile si arbagicul. Desi salata asta nu are nevoie de sare, eu am pus totusi un praf. Am pus o lg de otet si doua de ulei. ar fi fost de preferat de masline, dar la momentul asta nu aveam, asa ca am folosit ulei de floarea soarelui.  Am amestecat bine.
Peste ea, am pus si cateva cubulete de piept de curcan, facut la cuptor, dar daca este post, renuntati la asta.
Este o salata excelenta, iar mie imi place foarte tare gustul, pentru ca in toate salatele adaug usturoi verde, atunci cand am. 


Observatii: Puteti sa folositi zeama de lamaie in loc de otet.
Daca aveti mai multa leurda si este proaspata, dar nu ofilita, puneti-o in pungi de plastic, nespalata, si o puteti pastra la frigider cateva zile, dar nu mai mult de o saptamana.








FASOLE BATUTA CU USTUROI

Necesar: 1 kg fasole boabe alba, 3 capatani usturoi romanesc, 300 ml ulei, 2-3 lg zeama in care au fiert, sare si piper, 2 cepe, 1 lg mare bulion.

Am pus fasolea la inmuiat pentru vreo ora, apoi am pus-o la fiert. Am schimbat 4 ape, pana m-am declarat multumimta. Am scurs-o si am oprit intr-un paharel putin din zeama in care au fiert. M-am apucat sa le zrobesc manual, adica cu “scula” cu care fac piureul (nu stiu cum se cheama). Mi-e urat sa stau sa spal robotul sau  masina de tocat!!!
Pe masura ce zdrobeam boabele adaugam si cate putinica zeama sa fie mai usor de amestecat. Apoi am pus uleiul cate putin, ca la maioneza, apoi usturoiul trecut prin presa. La sfarsit am potrivit de sare si piper. Am pus 2 cepe, taiate feliute, la calit in putin  ulei incins. Cand au fost gata am adaugat si bulionul si am mai lasat un pic pe foc. Am pus ceapa calita deasupra fasolei cu  tot cu ulei.
Am servit cu salata de leurda.














PLACINTA CU URDA SI MARAR

In stimularea inspiratiei, de multe ori, dau o cautare pe Goguta, dar doar dupa imagini! Daca este vreo imagine care imi face cu ochiul, atunci citesc si reteta. Asa am ajuns la placinta cu urda si branza a Laurei Laurentiu. Arata senzational si am stat zile intregi cu imaginea asta in minte, pana am reusit sa-mi fac un pic de timp si s-o pun in aplicare.
Foietajul iese super bun si trebuie tinut minte si pentru alte combinatii.

Necesar: Aluat:  400 g faina, 2 galbenusuri, 1 praf de sare, 100 ml apa minerala, 1 iaurt Cremoso simplu (125g);
Necesar: pentru impachetat: 200 g margarina, 30 g faina (2 lg rase);
Necesar: umplutura: 1 kg urda, 5 oua, 1 legatura marar, 1 praf de sare.
Necesar: pentru uns: doua galbenusuri, 1 lg apa minerala.

M-am apucat de aluat, plecand pe premisa ca nu are cum sa-mi iasa ca in pozele ei.
Am amestecat in ordine: galbenusurile cu apa minerala, sarea, iaurtul si faina. Am omogenizat bine, dupa care am framantat bine, mutand aluatul pe masa unsa cu putin ulei. Am impartit aluatul in doua, si am intins doua foi. Pe fiecare le-am uns cu amestecul de margarina si faina. Atentie, din amestecul asta trebuie sa va incadrati la uns fiecare foaie, de cate doua ori. Foilor intinse, am incercat sa le dau o forma patrata. Pe latura fiecarui patrat, am facut cate doua crestaturi, care sa ma ajute la impachetat foile. Am inceput plierea de la colturile din exterior, catre interior, intotdeauna opuse. Cand am adus toate marginile in centru, am intors invers, am uns cu ulei si am dat la frigider pentru 15 min. Dupa scurgerea timpului, le-am scos din frigider, le-am intins cu sucitorul incepand din centrul guguloiului, si am repetat operatiunile: ungerea cu margarina, crestarea laturilor, impachetarea, ungerea cu ulei si punerea in frigider, dar de data asta pentru 30 min.
Umplutura a fost simplu de facut: am amestecat urda cu mararul tocat marunt si cu oualele batute bine. Laura a pus jumate-jumate, branza sarata si urda, dar eu am lasat-o simpla.
Am scos aluatul de la frigider,  am intins o foaie direct pe hartia de copt , pe care am pus-o in tava, intepand-o din loc in loc cu furculita. Am repartizat uniform deasupra ei, umplutura si am presarat un praf de sare. A doua foaie a invelit umplutura. Am taiat in patrate placinta, asa cruda si am uns bine pe deasupra si pe taieturi cu amestecul de galbenus si apa minerala. Am pus-o la cuptorul incins, la foc potrivit, pentru vreo 50 min. Curiozitatea si nerabdarea m-au facut sa aprind becul cuptorului din 5 in 5 minute!

Observatii: Masa sau suprafata pe care lucrati aluatul sa fie mereu unsa cu ulei.

Ce sa va spun, a iesit senzationala!!! Uitati-va la pozele finale si spuneti voi ca nu arata bestial?!? Tare imi pare rau ca aparatul meu foto nu este atat de bun, incat sa redea realitatea!!!