vineri, 24 februarie 2012

CIORBA DE FASOLE


Cand eram copii, serveam ciorba asta langa o ceapa tocata in zeama de varza! O lingura de ciorba, o lingura de zeama de varza cu ceapa. Ceapa  isi pierdea iuteala in zeama de varza, iar stomacul nostru nu era chinuit  nicicum de combinatia asta!

Necesar: ½ kg fasole, 3 cepe mari, 3 morcovi, 4 lg bulion, 1 legatura leustean, sare si piper.

Am fiert fasolea, (curatata si spalata), in trei ape, pe care le-am aruncat. In ultima apa am adaugat si doi morcovi taiati feliute. Am tocat ceapa marunt si am pus-o la calit in ulei incins. Cand a fost aproape gata, am adaugat si ultimul morcov dat prin razatoarea mica. Dupa ce s-a inmuiat si morcovul,  am adaugat bulionul subtiat un pic. Cand rantasul a fost gata,  l-am pus peste ciorba si am potrivit-o  de sare. Am lasat sa dea in clocot, am oprit ciorba si am adaugat leusteanul tocat.





OREZ CU CIUPERCI

Daca vreti un pilaf bun, cu orice ati pune in el, faceti-l la cuptor!

Necesar: ½ kg orez, 1 cutie de ciuperci, 1 morcov,  ardei gras colorat, 2 cepe, sare si piper.

Am tocat ceapa si am pus-o la calit. Peste ea am pus morcovul ras marunt, ciupercile de la conserva, clatite si scurse bine si ardeiul gras colorat tocat. Am spalat orezul in mai multe ape si apoi l-am pus si pe el peste ceapa, adaugand putina apa. Am mestecat mereu si cand dadea semne ca ar vrea sa se lipeasca,  mai adaugam cate o cescuta mica de apa. Cand ceapa a fost calita, am mutat totul intr-o tava, pe care am bagat-o la cuptor. Din cand in cand mestecam in orez si mai adaugam cate o cescuta de apa.  Cand bobul a fost fiert, am potrivit de sare si piper, am stins focul si am lasat la cuptor.
Am servit cu salata verde.

Observatii: Eu fac pilaful asta  cu ciuperci din conserva, pentru ca cele proaspete imi innegresc orezul!











joi, 23 februarie 2012

COLTUNASI CU BRANZA DE VACA


Ei, ma apuca pe mine seara, asa cate un dor de duca…spre bucatarie. In loc sa “tocesc” telecomanda, eu muncesc din greu aragazul! Cred ca, daca ar fi avut loc, s-ar fi aruncat de mult pe geam , saracutul!

Necesar: Aluat: 2 cani faina, ½ cana lapte, 2 oua, sare.
Necesar: Umplutura: 500 g branza de vaca, 100 g unt, 100 g smantana, marar (optional).

Am facut un aluat din care am intins o foaie pe care am taiat-o in dreptunghiuri, apoi in patrate. Am sfaramat branza de vaca si am amestecat-o cu  untul (de casa) si smantana.
Am pus pe fiecare patratel cate o lingurita de umplutura si am lipit marginile, presandu-le cu furculita.
Cand toti coltunasii au fost impachetati, am pus apa la fiert, in care am adaugat si o lingura de sare. Aveti grija sa folositi o oala sau o cratita incapatoare, sa puneti toti coltunasii odata. Cand apa a fiert am adaugat toti coltunasii si i-am lasat sa fiarba. O sa stiti ca sunt gata, cand o sa urce toti la suprafata, inghesuindu-se sa iasa afara! Am oprit focul si i-am mai lasat cateva minute in apa clocotita. Apoi i-am scurs bine, i-am amestecat cu putin unt si i-am servit cu smantana.

Observatii: Nu va faceti griji din cauza formei lor, ii faceti asa cum simtiti, nu trebuie sa fie standard!







TOCANITA DE CEAPA CU PUI

Necesar: 10-12 ciocanele taiate (se gasesc asa), 10 cepe mari, 1 morcov, 2-3 lg bulion, sare, piper.

Am pus la fiert ciocanele bine spalate si fara pielite. Am taiat morcovul feliute subtiri si l-am pus la calit in ulei incins. Am taiat si ceapa feliute si am pus-o peste morcov. Cand ciocanelele au dat in fiert, am scurs zeama si le-am pus peste ceapa. Am mai adaugat 2-3 lg de apa si am pus capacul sa se inabuse (dar nu uitati sa verificati mereu!).Cand ceapa s-a inmuiat bine, am gustat de sare si piper si am adaugat bulionul subtiat, lasand sa mai dea un clocot-doua.
Bineinteles ca am servit cu muraturi.








duminică, 19 februarie 2012

COLIVA


Pentru ca ieri au fost “mosii de iarna” am hotarat sa las toate treburile deoparte si sa ma ocup serios de acest lucru. Asa ca printre altele, am facut coliva.
Nu este asa de greu de facut, dar este un lucru care trebuie facut cu sufletul si cu gandul la cei pe care ii iubim in continuare, desi nu mai sunt printre noi. Imi spunea bunica mea ca trebuie spalat graul in noua ape, cu apa neinceputa, si ca e mare pacat sa iti lauzi coliva, sa mai adaugi apa sau sa scoti din ea dupa ce ai pus la fiert. Azi noi nu mai facem coliva din grau, folosind arpacas, iar coliva a inceput sa arate a orice, mai putin a coliva.
Spun asta pentru ca la biserica, am avut ocazia sa vad tot felul de simulacre de coliva: de la cele negre cu cruce din bomboane mari de ciocolata, la cele care aratau ca o salata de boeuf, pline de bombonele colorate, pana la cele ornate cu bomboane m&m!
Ca sa nu mai spun ca romanii trebuie sa-si dea in petic, chiar si la biserica, imbrancindu-se, certandu-se, uitand care este de fapt semnificatia acestei zile, uitand sa fie umili si uitand sa-si indrepte fata spre Dumnezeu!


Necesar: 1 kg arpacas (de la Boromir),  700 g zahar, 600 g nuca, 6 plicuri zahar vanilat, 2 esente rom, 1 esenta vanilie, coaja rasa de la 3 lamai, 10 biscuiti Fitnes.


Am pus arpacasul dupa ce l-am spalat (chiar de noua ori) la fiert cu 3,5 l apa. Nu  a fost cazul sa-l aleg, pentru ca era curat. Se pune la fiert la foc foarte mic, altfel se va duce repede apa si bobul va ramane nefiert.. Verificati dupa o ora daca este bobul fiert, presandu-l intre degete. Daca se sfarama e gata, daca e alunecos si scapa din mana, mai trebuie lasat. Nu uitati sa mestecati din cand in cand sa nu se prinda de  cratita. Intr-o ora arpacasul meu a fost fiert. Am adaugat zaharul, am mestecat bine si am mai pus pe foc pentru cateva minute, dupa care am oprit focul si am pus un capac cu un mic orificiu pentru aer.
Asta se intampla vineri seara. Fierbeti de seara arpacasul, sa aiba timp sa se raceasca incet. Tot seara am macinat nuca (cu facaletul), oprind cateva jumatati de miez pentru ornat, am dat biscuitii prin razatoare, si am razuit si coaja de pe lamai, pe care am pus-o cu 1 lg de zahar, intr-o casoleta mica cu capac.
Sambata am adaugat in arpacasul fiert, coaja de nuca, zaharul vanilat, esentele si nuca macinata. Se mesteca bine cu o lingura de lemn sau cu mana. Se gusta si daca mai trebuie zahar, se mai adauga, dar sa fie pudra, pentru ca nu se mai topeste.
Dupa ce am asezat-o pe farfurie, am presarat deasupra pesmetul rezultat din biscuitii rasi, si am facut o cruce din mieji de nuca.

Observatii: Sa va iasa o coliva reusita, trebuie sa aveti grija la cateva aspecte:
-         arpacasul sa nu fie tras, mucegait etc; la fel si nuca;
-         daca trebuie,  curatati-l inainte sa-l spalati;
-         spalati-l pana ce apa ramane limpede;
-         apa in care fierbe, sa fie de trei ori si jumatate mai multa decat cantitatea de arpacas;
-         focul sa fie neaparat cel mai mic;
-         vasul sa se aleaga in functie de cantitatea finala (arpacasul isi mareste volumul la fiert cel putin de doua ori), si sa fie eventual unul cu fund dublu si pereti mai grosi, sa nu se lipeasca;
-         daca ramane fara apa, inainte de a fi fiert complet, se mai poate adauga un pic de apa, dar fierbinte;
-         daca este prea lichida compozitia dimineata, se pot adauga cativa biscuiti macinati, care sa absoarba surplusul de lichid;
-         se poate acoperi cu biscuiti rasi, nuca macina fin, nuca de cocos, dar trebuie neaparat sa faceti o cruce din nuca, alune sau cacao.













HAIOS


Asta este o prajitura, de fapt un foietaj umplut,  care se face in Ardeal si cu care m-a innebunit de cap o colega din Deva, asa ca m-am gandit sa fac sa-i treaca dorul de casa!!!
Va avertizez ca  haiosul asta cere ceva munca si timp!
Reteta origina, pe care am respectat-o intocmai,  am luat-o de aici: http://www.retetecalamama.ro/retete-culinare/haios.html.

Din pacate, cum nu am avut osanza de la un porc “de casa”, a trebuit sa cumpar, iar calitatea nu se compara. Foietajul meu nu a fost foarte “inflorit”, osanza fiind foarte atoasa, de parca porcul ala ar fi avut 100 de ani. Tin minte, cand eram eu copil, ca osanza (grasimea de pe burta porcului) era frageda de o puteai strivi intre degete.
Insa, sper ca gustul, sa spele rusinea aspectului sau.  Data viitoare fac cu untura sa vedem cum iese.

Necesar: Aluat 1: 1 kg de faina, 4 galbenusuri, 100 g iaurt (am pus Cremoso), 1 lg zahar, 1 plic zahar vanilat, bicarbonat cat iei intre doua degete, 1 lgta sare, apa rece cata cere (eu am pus cam 450 ml).
Necesar: Aluatul 2 : 600 g osanza macinata, 300 g faina.
Necesar: Umplutura: gem – eu am pus dulceata de caise, de dovlecei si de pepene rosu.

Am framantat separat cele doua aluaturi, le-am pus in folie si le-am dat afara la rece, pentru 45 minute. In  reteta scrie cel putin 30 min, la frigider. Am impartit al doilea aluat, cel cu osanza, in trei parti egale. Am intins primul aluat, intr-o foaie subtire, cam de jumatate de cm grosime. Deasupra lui am incercat sa repartizez cat mai uniform, prima treime din aluatul cu osanza. Am impachetat foaia, aducand marginile laterale pana s-au unit, apoi si cele de sus si jos. Am dat inapoi la rece pentru alte 45 min. Am repetat operatiunea asta inca de doua ori, pana am terminat aluatul de osanza, presarand de fiecare data faina si pe masa si pe partea de deasupra a aluatului. Am pus inapoi in folie si l-am pus la frigider pana a doua zi.
Am taiat aluatul in trei, sa-l pot manevra mai usor. Am intins o foaie subtirica si am taiat-o in patrate. Pe fiecare patratel am pus putina dulceata, am pliat in doua si am dat la cuptorul incins, in tava, pe hartie de copt. Dulceata trebuie sa fie mai grosuta, altfel curge si se va arde in cuptor, dand senzatia ca s-a ars si foietajul. Focul trebuie sa fie potrivit. Eu le-am lasat cam 20 min, dar dupa 15 minute verificam mereu, pentru ca se ard usor.

Asa cum spuneam, am umplut cu dulceata de caise, de dovlecei si de pepene rosu (care datorita lamaii puse in dulceata are un gust senzational).

Dupa ce s-au racit, le-am inecat (de suparare) in zahar pudra. Din pacate, nu au semanat cu cele din pozele retetei Laurei Laurentiu, dar asta nu ma face sa renunt, ci sa incerc pana imi iese.

Observatii: Atentie la cantitatile folosite. Din cele de mai sus ies o gramada!!!