Asta este o prajitura, de fapt un foietaj umplut, care se face in Ardeal si cu care m-a innebunit de cap o colega din Deva, asa ca m-am gandit sa fac sa-i treaca dorul de casa!!!
Va avertizez ca haiosul asta cere ceva munca si timp!
Reteta origina, pe care am respectat-o intocmai, am luat-o de aici: http://www.retetecalamama.ro/retete-culinare/haios.html.
Din pacate, cum nu am avut osanza de la un porc “de casa”, a trebuit sa cumpar, iar calitatea nu se compara. Foietajul meu nu a fost foarte “inflorit”, osanza fiind foarte atoasa, de parca porcul ala ar fi avut 100 de ani. Tin minte, cand eram eu copil, ca osanza (grasimea de pe burta porcului) era frageda de o puteai strivi intre degete.
Insa, sper ca gustul, sa spele rusinea aspectului sau. Data viitoare fac cu untura sa vedem cum iese.
Necesar: Aluat 1: 1 kg de faina, 4 galbenusuri, 100 g iaurt (am pus Cremoso), 1 lg zahar, 1 plic zahar vanilat, bicarbonat cat iei intre doua degete, 1 lgta sare, apa rece cata cere (eu am pus cam 450 ml).
Necesar: Aluatul 2 : 600 g osanza macinata, 300 g faina.
Necesar: Umplutura: gem – eu am pus dulceata de caise, de dovlecei si de pepene rosu.
Am framantat separat cele doua aluaturi, le-am pus in folie si le-am dat afara la rece, pentru 45 minute. In reteta scrie cel putin 30 min, la frigider. Am impartit al doilea aluat, cel cu osanza, in trei parti egale. Am intins primul aluat, intr-o foaie subtire, cam de jumatate de cm grosime. Deasupra lui am incercat sa repartizez cat mai uniform, prima treime din aluatul cu osanza. Am impachetat foaia, aducand marginile laterale pana s-au unit, apoi si cele de sus si jos. Am dat inapoi la rece pentru alte 45 min. Am repetat operatiunea asta inca de doua ori, pana am terminat aluatul de osanza, presarand de fiecare data faina si pe masa si pe partea de deasupra a aluatului. Am pus inapoi in folie si l-am pus la frigider pana a doua zi.
Am taiat aluatul in trei, sa-l pot manevra mai usor. Am intins o foaie subtirica si am taiat-o in patrate. Pe fiecare patratel am pus putina dulceata, am pliat in doua si am dat la cuptorul incins, in tava, pe hartie de copt. Dulceata trebuie sa fie mai grosuta, altfel curge si se va arde in cuptor, dand senzatia ca s-a ars si foietajul. Focul trebuie sa fie potrivit. Eu le-am lasat cam 20 min, dar dupa 15 minute verificam mereu, pentru ca se ard usor.
Asa cum spuneam, am umplut cu dulceata de caise, de dovlecei si de pepene rosu (care datorita lamaii puse in dulceata are un gust senzational).
Dupa ce s-au racit, le-am inecat (de suparare) in zahar pudra. Din pacate, nu au semanat cu cele din pozele retetei Laurei Laurentiu, dar asta nu ma face sa renunt, ci sa incerc pana imi iese.
Observatii: Atentie la cantitatile folosite. Din cele de mai sus ies o gramada!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu