Reteta asta vine de la mama mea, si este verificata 100%.
Stiu ca inca nu s-a terminat nici primavara, dar trebuie sa ne gandim si la iarna care vine 😀 ! E momentul sa incepem proviziile cu frunzele de vita de vie pentru sarmale!
Necesar: sticle de plastic de 0,5l, frunze de vie, ata.
Nimic mai simplu decat reteta asta pentru iarna.
Sticlele de plastic trebuie sa fie curate si bine uscate, de preferat cu gura larga, ca cele de Granini.
Frunzele de vie sa fie de marime potrivita, sanatoase, si sa fie adunate inainte sa se imbatraneasca si sa li se intareasca nervurile. Eu le strang in general dupa ploaie, si le sterg cu o carpa curata de praf, le pun cate 5 si le rulez pana ajung mai subtiri decat un trabuc. Le infasor cu ata, destul de strans sa nu se desfaca, destul de larg sa nu le taie.
In sticla uscata, pun rulourile de frunze si inchid capacul strans. Si asta e tot procesul!!!
Pe sticla scriu cate sunt in interior sa deschid exact cate imi trebuie (si cand le-am pus). Le duc in beci si le las acolo pana imi trebuie.
Se tin foarte bine, chiar si dupa 3-4 ani (verificat cu o sticla de care am uitat in beci).
Se intampla o transformare cu ele in sticla, nu stiu eu sa va explic ce, dar cumva frunzele consuma tot aerul din sticla, pentru ca in momentul in care le deschizi se aude sunetul ala pe care il scoate o sticla sigilata cand este deschisa. Frunzele se deshidrateaza foarte putin, trecand de la verdele intens la un verde "uscat", dar nu sunt casante, sunt mai flexibile ca la inceput. Plus ca miroase foarte bine in interiorul sticlei, ceva in genul uleiului de masline curat.
Pun frunzele intr-un castron cu apa calduta, sa le si spal , sa se si indrepte. Atentie cand scoateti ata, sa nu trageti de ea, sa taiati frunzele, o desfasurati.
Stiu ca inca nu s-a terminat nici primavara, dar trebuie sa ne gandim si la iarna care vine 😀 ! E momentul sa incepem proviziile cu frunzele de vita de vie pentru sarmale!
Necesar: sticle de plastic de 0,5l, frunze de vie, ata.
Nimic mai simplu decat reteta asta pentru iarna.
Sticlele de plastic trebuie sa fie curate si bine uscate, de preferat cu gura larga, ca cele de Granini.
Frunzele de vie sa fie de marime potrivita, sanatoase, si sa fie adunate inainte sa se imbatraneasca si sa li se intareasca nervurile. Eu le strang in general dupa ploaie, si le sterg cu o carpa curata de praf, le pun cate 5 si le rulez pana ajung mai subtiri decat un trabuc. Le infasor cu ata, destul de strans sa nu se desfaca, destul de larg sa nu le taie.
In sticla uscata, pun rulourile de frunze si inchid capacul strans. Si asta e tot procesul!!!
Pe sticla scriu cate sunt in interior sa deschid exact cate imi trebuie (si cand le-am pus). Le duc in beci si le las acolo pana imi trebuie.
Se tin foarte bine, chiar si dupa 3-4 ani (verificat cu o sticla de care am uitat in beci).
Se intampla o transformare cu ele in sticla, nu stiu eu sa va explic ce, dar cumva frunzele consuma tot aerul din sticla, pentru ca in momentul in care le deschizi se aude sunetul ala pe care il scoate o sticla sigilata cand este deschisa. Frunzele se deshidrateaza foarte putin, trecand de la verdele intens la un verde "uscat", dar nu sunt casante, sunt mai flexibile ca la inceput. Plus ca miroase foarte bine in interiorul sticlei, ceva in genul uleiului de masline curat.
Pun frunzele intr-un castron cu apa calduta, sa le si spal , sa se si indrepte. Atentie cand scoateti ata, sa nu trageti de ea, sa taiati frunzele, o desfasurati.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu