“Painea” asta de porumb imi place mai mult decat cea de grau (doar daca nu este paine de la Jieni). O mananc si rece, a doua zi, cand imi place sa o inmoi in mujdei de usturoi, fara nimic altceva. Sotul meu zice ca trag a saracie, dar nu ia in calcul si faptul ca, lui ii place sa manance mustar intins pe paine (JJJJ)!!! Ce vrei, fiecare cu pasaricile lui: altii mananca mamaliga cu dulceata, altii dulceata cu branza sarata!
Poti sa zici ceva de gustul omului?!?
Necesar: 800 g malai, 2 l apa, 2 lg sare mare, 2 lg ulei.
Stiu ca mamaliga se face presarand mai intai jumatate de malai in apa clocotita, apoi cealalta jumatate dupa ce a fiert prima si arata ca o pasta, dar, revin, si spun, ca eu fac ca mine si iese foarte buna !!!
Pun apa la fiert in ceaun cu sarea si uleiul. Cand apa fierbe cu clocote, vars toata cantitatea de malai, incet, in ploaie, (cu stanga), amestecand in acelasi timp cu telul in viteza (cu dreapta), sa nu se faca cocoloase.
Si, chiar nu face!!! Ii pun capac si o las cu el, pana mamaliga nu mai face pe vulcanul noroios de la Berca, apoi il dau la o parte si o las sa fiarba incetinel. Cand este “prajita” o rastorn pe platou.
Poti sa o mananci cu orice: ciorbe (de gaina de tara , cu taitei si zdrente de ou, acrita cu bors, yamiii!!!), sarmale, carnuri prajite sau la gratar, branzica si smantana, chiar si cu cartofi prajiti moi!!!
Si stiti ce? Nu pun apa in ceaun sa inmoi si sa curat coaja, o las sa se raceasca si o scot intreaga!!!
Stiti cum se bat copii pe ea???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu